Floriile

Floriile, cea mai importantă sărbătoare ce vesteşte Paştele, au loc cu o săptămână înainte de acesta şi celebrează ziua în care Iisus Hrostos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat de discipolii Lui şi de locuitorii oraşului. Sărbătoarea Floriilor este o zi cu dezlegare la peşte. În timpurile vechi, sărbătoarea cu acest nume era dedicată zeiţei romane a florilor, numită Flora. Numele derivă din latinescul "Floralia", care semnifică sărbătoarea vegetaţiei. În această zi se spune că natura renaşte la viaţă.
Există o multitudine de obiceiuri şi superstiţii legate de această sărbătoare. În unele zone ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramuri de salcie peste mijloc, credinţa spunând că în acest fel oamenii sunt protejaţi de boli şi devin mai rezistenţi. În Transilvania, se duc ramuri de salcie la biserică, unde se sfinţesc, după care oamenii le duc la morminte, fiindcă se spune că sufletele îşi găsesc un strop de alinare. În Muntenia, există o superstiţie conform căreia oamenii nu se spală pe cap în ziua de Florii, deoarece aceasta este duminica în care înfloresc copacii şi oamenii pot să încărunţească. În Oltenia, fetele se strâng în grupuri şi cântă "Sălcioara" sau "Lazara", care vorbesc despre drama lui Lazăr. În unele zone, fetele pun în noaptea de Florii busuioc sub pernă, pentru a deveni mai frumoase şi pentru a se mărita în acel an. Există şi o altă credinţă conform căreia aşa cum este vremea de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşte.
În final, urăm "La mulţi ani!" tuturor celor care-şi celebrează onomastica în această zi.