Compozitorul lunii...

Frédéric Chopin





Odată cu venirea primăverii şi a micului mărţişor, se naşte in anul de graţie 1810 la 1 martie unul dintre cei mai prolifici şi influenţi compozitori ai muzicii romantice pentru pian Frédéric Chopin. Chopin s-a născut la Żelazowa Wola (Polonia) ca fiu al unei poloneze, Tekla Justyna şi al unui expatriat francez, Nicolas Chopin. Tânărul Chopin primeşte prima lecţie de pian la 5 ani din partea Ludwikăi, sora sa mai mare şi datorită talentului său muzical uşor de remarcat, reputaţia lui Chopin îi aduce aprecierea de „al doilea Mozart”. La vârsta de şapte ani era deja autorul a două poloneze (Sol minor şi Si bemol major), prima dintre acestea fiind publicată în atelierul părintelui Cybulski, directorul unei Şcoli de Organişti şi unul dintre puţinii editori de muzică din Polonia. Chopin ia lecţii profesioniste de pian în perioada 1816–1826 de la renumiţi profesori şi pianişti precum Wojciech Żywny sau Wilhelm Würfel. Odată cu toamna anului 1826, Chopin începe studiul teoriei muzicale, basului continuu şi compoziţiei, alături de compozitorul Józef Elsner în cadrul Conservatorului.

După absolvirea Conservatorului din Varşovia, Chopin îşi face debutul briliant la Viena. Susţine aici două recitaluri de pian şi primeşte multe critici favorabile, existând însă şi voci care criticau tonul jos produs de pian.În decembrie, susţine premiera Concertului pentru pian în Fa minor la Clubul Negustorilor din Varşovia. Prima reprezentare a celuilalt concert pentru pian, în Mi minor, are loc la Teatrul Naţional pe 17 martie 1830.Pe 2 noiembrie 1830, Chopin părăseşte Varşovia pentru concerte în Europa de Vest, neavând să se mai întoarcă pe meleagurile ţării natale.

La vârsta de 20 de ani se stabileşte la Paris unde îşi consolidează reputaţia ca interpret, profesor şi compozitor, adoptând totodată numele de „Frédéric-François”. Aici face cunoştinţă cu unii dintre cei mai reputaţi pianişti ai vremii, dintre care Friedrich Kalkbrenner, Ferdinand Hiller , Franz Liszt, Hector Berlioz, Felix Mendelssohn, Charles-Valentin Alkan şi Vincenzo Bellini, cu care participă la un număr mare de concerte precum în 23 martie 1833, unde Chopin, Liszt şi Hiller interpretează partituri solo ale concertului lui Johann Sebastian Bach pentru trei clavecine sau concertul de pe 3 martie 1838, în care Chopin, Alkan, Pierre Joseph Zimmerman (profesorul lui Alkan) şi Adolphe Gutman (elevul lui Chopin) interpretează aranjamentul de opt mâini al lui Alkan asupra simfoniei a VII-a de Beethoven. Chopin întreprinde numeroase vizite şi turnee în această perioadă, totodată compunând lucrări deosebite pentru pian precum cele 4 mazurci (op.6), culegerea de 5 mazurci (op.7), Trio in sol minor pentru pian, vioara si violoncel (op.8), 3 nocturne (op.9) şi Concertul pentru pian in mi minor (op.11).

În perioada 1837–1847 are o relaţie tumultoasă cu scriitoarea franceză George Sand (pe numele adevărat Amantine-Aurore-Lucile Dupin) cu care va avea şi doi copii, Solange şi Maurice. În cursul iernii turbulente şi mizere petrecute la Mallorca (1838–1839) unde avea de susţinut peste 20 de spectacole, compozitorul se îmbolnăveşte de tuberculoză pulmonară (deşi tratată, recuperarea nu a fost niciodată completă). Chopin petrece verile din perioada 1839 – 1843 la proprietatea scriitoarei din Nohant unde compune Poloneza în La bemol major, Op. 53 „Eroica”, una dintre capodoperele sale. În 1849 starea sa de sănătate se înrăutăţeşte şi astfel în 17 octombrie trece în nefiinţă la vârsta de 39 de ani.

Pe tot parcursul operei sale, pianul are de cele mai multe ori un rol exclusiv, iar compoziţiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Deşi muzica sa se încadrează în rândul celor mai pretenţioase opere în privinţa tehnicităţii, stilul lui Chopin iese în evidenţă prin profunzimea nuanţei şi a expresivităţii, şi nu doar prin complexitatea tehnică. El inventează forme muzicale precum balada, însă cele mai signifiante inovaţii sub semnătura sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna şi preludiul. Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica clasică a secolului XIX. În plus, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa; mazurcile şi polonezele sale reprezintă chiar şi astăzi baza muzicii clasice naţionaliste poloneze. Astfel rămâne în istoria muzicii clasice cu peste 230 de lucrări fabuloase care şi astăzi încântă publicul.