Cu paşi mărunţi...

Orice lucru pare mai uşor în teorie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul revistei "Music time". Pornind de la un proiect naţional, am selectat echipa de jurnalişti, ne-am adunat, am pus la punct toate detaliile de care trebuia să ţinem cont şi... practica s-a dovedit cea mai mare piedică. Revista ar fi trebuit să aibă un alt suport, o altă "identitate", dar am decis să nu alegem calea deja bătătorită a revistelor şcolare şi să încercăm să explorăm metode mai puţin convenţionale (cum e şi acest blog), dar mai populare în rândul tinerilor şi care, sperăm noi, să atragă cât mai mulţi cititori şi factori decizionali care să se implice în acest nou proiect. Deoarece ar fi trebuit ca primul număr să apară în 1 martie, echipa de redactori a avut ca "temă" realizarea unui reportaj despre obiceiurile prilejuite de această dată.
Deşi tardiv, am decis să vă împărtăşesc puţin din munca lor, deoarece adevărata răsplată a muncii de dascăl este entuziasmul şi implicarea elevilor pe care încercăm să-i formăm. În cele ce urmează puteţi (re)descoperi istoricul, tradiţia şi/sau legendele mărţişorului.

Martisorul

"Pe data de 1 Martie vei intalni numeroase figuri fericite, dar, in primul rand, ochii tai vor fi capturati de sute de martisoare purtate în piept, pentru noroc. Venirea primaverii este sarbatorita intr-un mod unic, in prima zi a lui martie de poporul nostru, aceasta fiind o mostenire de la stramosii nostri romani.

Martisorul este un mic obiect de podoaba legat de un snur impletit dintr-un fir alb si unul rosu, ca o amuleta creata special pentru a te proteja de spiritele rele, astazi fiind purtat ca un simbol al primaverii si daruit tuturor persoanelor dragi. Astfel in prima zi de martie, peste tot te vei intalni cu un mic martisor, prevestitor al primaverii. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, in special doamnelor si domnisoarelor, insa nici barbatii nu sunt uitati, in Moldova si Bucovina fetele confectioneaza martisoare si le ofera alesilor lor.

Originile sarbatorii martisorului nu sunt cunoscute exact, dar se considera ca ea a aparut pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Marte, zeul razboiului, al fertilitatii si vegetatiei (la vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen). Aceasta dualitate este remarcata în culorile martisorului, albul însemnând pace, iar roşu — război. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii si martisoare sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata ca un lantisor sau o moneda de aur la care se atasa o sfoara facuta din doua parti rasucite, una rosie si alta alba, pe care copiii obisnuiau sa o poarte la gat pentru noroc si fericire.

Obiceiurile erau respectate orbeste de sateni si chiar si de cei din oras. Fetele purtau martisorul pana cand infloreau copacii, moment in care legau martisorul de trunchiul unui copac, iar cu moneda isi cumparau branza, pentru a avea o fata alba si frumoasa tot anul. In unele parti ale tarii martisorul este purtat la incheietura mainii toata luna martie. Dupa care, inainte de rasaritul soarelui, fetele il innoada de trunchiul unui copac sau il pun intr-un arbust de trandafiri, cu convingerea ca toate dorintele lor se vor implini. Oamenii obisnuiau sa lege de copaci funii albe si rosii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Aceasta masura de precautie era luata pentru a preintampina orice fel de posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor copacilor si i-ar fi putut impiedica sa rodeasca.

Culorile martisorului au un simbol aparte: culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. De altfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii, ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, o imbinare a primaverii cu rol de protectie.

Martisorul la vecinii nostri

Ca si martisorul romanesc, cel rusesc (maselnita) dateaza din vremuri pagane si este o sarbatoare a revenirii primaverii. Mesele imbelsugate sunt obiceiuri care trebuie sa insoteasca aceasta traditie, clatitele fiind cele mai importante: acestea sunt rotunde, galbene si calde, la fel ca si soarele si sunt servite cu unt, ciuperci sau peste (cel mai adesea, nisetru). Sarbatoarea se incheie cu arderea unei sperietori, care simbolizeaza arderea iernii de anotimpurile calde. Ultima zi a Maselnitei este numita si “Ziua iertarii”. Atunci, toti trebuie sa ceara iertare celorlalti pentru greselile comise si sa fie mai ingaduitori cu cei care gresesc fata de ei.

Bulgarii pretuiesc peste masura sarbatoarea martisorului (martenita), toata lumea purtand simbolul alb-rosu si decorandu-si hainele cu ele; mai mult, poti sa observi martisoare purtate de caini si pisici chiar si de animalele domestice din ograda si, nu in ultimul rand, casele au si ele, de asemenea, propriul lor martisor.

Martisoarele bulgarilor sunt asemanatoare celor din Romania, fiind facute din doua bucati de matase, una alba si cealalta rosie, rasucite intre ele, la care se ataseaza monede, par din coada de cal, margele, usturoi, carcase de melci. In anumite regiuni din Bulgaria, martisoarele sunt purtate atat de barbati cat si de femei, în functie de statutul social: fetele nemaritate in partea stanga a rochiei, fetele batrane, la degetul mic al mainii stangi, iar barbatii casatoriti, la soseta dreapta. Martenita (marta, marticika, gadaluska, kicilka – in functie de zona), cum sunt denumite martisoarele în bulgara, au fost acceptate din timpuri stravechi, ca o amuleta speciala, care te poate proteja de spiritele rele."